La începutul lui 1988, Thomas a decis să-şi mai acorde şase luni pentru a finaliza o versiune beta a acestui program înainte de a-şi căuta o slujbă, urmând ca John să-şi încerce apoi norocul în Silicon Valley> pentru a-l vinde unei firme suficient de mari ca să asigure distribuţia şi dezvoltarea ulterioară. În general, companiile din Silicon Valley nu au fost foarte interesate de acest pachet: o singură companie, BarneyScan a arătat ceva interes şi a distribuit programul, deja numit "Photoshop", pe termen scurt, împreună cu scannerele lor, fără costuri suplimentare pentru clienţi. În total 200 de copii ale programului au fost distribuite în acest fel. Firma SuperMac a refuzat colaborarea cu cei doi fiindcă nu li s-a părut că Photoshop ar aduce ceva nou faţă de propriul lor program de editare, PixelPaint.
Abia în septembrie 1988 fraţii Knoll au reuşit să-şi atingă scopul: au trezit interesul firmei Adobe după o prezentare a programului şi acestora le-a plăcut. Au semnat un contract de licenţiere a Photoshop către Adobe, iar după încă zece luni de dezvoltare au apărut, în februarie 1990 Photoshop 1.0.
Thomas încă este implicat în proiectul Photoshop - n-a reuşit să-şi termine niciodată teza de doctorat. John şi-a continuat cariera la ILM, participând printre altele la proiecte mari ale acestora, incluzând părţi din proiectele Mission Impossible, Star Trek şi Star Wars. Glenn continuă să fie profesor.